1. Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără-mi cauza în faţa unui popor necredincios, scapă-mă de omul viclean şi perfid!

2. Pentru că tu eşti Dumnezeul meu şi locul meu de refugiu. Pentru ce mă alungi? Pentru ce trebuie să umblu mâhnit, oprimat de duşmanii [mei]?

3. Trimite-mi lumina şi adevărul tău! Ele să mă călăuzească, să mă ducă la muntele tău cel sfânt şi în lăcaşurile tale!

4. Voi merge la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeul bucuriei şi veseliei mele, şi te voi lăuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu.

5. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce gemi înlăuntrul meu? Aşteaptă-l pe Dumnezeu, căci iarăşi îl voi lăuda pe el, care este mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu!





“Não queremos aceitar o fato de que o sofrimento é necessário para nossa alma e de que a cruz deve ser o nosso pão cotidiano. Assim como o corpo precisa ser nutrido, também a alma precisa da cruz, dia a dia, para purificá-la e desapegá-la das coisas terrenas. Não queremos entender que Deus não quer e não pode salvar-nos nem santificar-nos sem a cruz. Quanto mais Ele chama uma alma a Si, mais a santifica por meio da cruz.” São Padre Pio de Pietrelcina