Cartea Psalmilor, 39
1. Maestrului de cor. Yedutún. Psalm. Al lui Davíd.
2. Mi-am zis: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea. Voi pune pază gurii mele cât timp cel nelegiuit îmi va sta împotrivă”.
3. Am stat mut, în tăcere; am tăcut chiar când era vorba de bine şi durerea mea s-a înteţit.
4. S-a înfierbântat în mine inima mea şi în cugetul meu a izbucnit focul. Atunci mi-am dat drumul limbii:
5. „Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu şi care este lungimea zilelor mele, ca să ştiu cât de lipsit sunt eu!
6. Iată, tu ai dat zilelor mele o lungime de câteva palme şi durata vieţii mele e ca un nimic în faţa ta. Într-adevăr, e doar deşertăciune tot omul care trăieşte Sélah
7. şi ca o umbră este omul care trece. Da, în zadar se zbuciumă; strânge comori, şi nu ştie pentru cine le adună”.
8. Iar acum, ce pot să mai aştept, Doamne? Nădejdea mea este numai la tine.
9. De toate fărădelegile mele mântuieşte-mă, să nu mă faci de ocara celui nebun!
10. Am tăcut şi nu mi-am deschis gura, căci tu eşti cel care faci [toate].
11. Depărtează de la mine loviturile tale; de apăsarea mâinii tale sunt zdrobit!
12. Prin pedepsele pentru păcat, tu îl corijezi pe om; ca molia îi distrugi dorinţa. Într-adevăr, tot omul este deşertăciune! Sélah
13. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi pleacă-ţi urechea la strigarea mea, nu fi surd la lacrimile mele, căci sunt străin înaintea ta, un trecător, ca toţi părinţii mei!
14. Întoarce-ţi privirea de la mine, ca să mă înseninez înainte de a mă duce şi de a nu mai fi!